Europa se confruntă cu o serie de crize, iar amenințarea războiului din partea Rusiei este tot mai mare. Țările europene sunt slab pregătite pentru un conflict, întrucât există o lipsă de coordonare și solidaritate. Prelegerea se bazează pe teza că anii 1938–1940 reprezintă o perioadă de referință pentru înțelegerea modului în care societățile reacționează la amenințări. Amenințarea reprezentată de regimurile totalitare, Germania național-socialistă și Uniunea Sovietică, a provocat reacții foarte diferite – de la împăciuire la „cea mai bună oră“, de la „supunerea tăcută“ în statele baltice la Războiul de Iarnă din Finlanda. În unele țări europene, anii 1938–1940 au devenit o sursă de confirmare a identității naționale, în timp ce în altele au fost percepuți ca o traumă națională și reprimați în mod consecvent. Ce înseamnă această moștenire pentru mentalitățile colective și culturile politice de astăzi? În ce măsură modelează reacțiile politice la pretenția Rusiei de a aduce Europa sub controlul său?

Limbajul și mintea interacționează constant, iar multilingvismul are consecințe importante atât pentru indivizi, cât și pentru societate. Învățarea a două sau mai multe limbi schimbă nu numai modul în care folosim limbajul, ci și felul în care percepem lumea, ceea ce ne amintim, creativitatea, luarea deciziilor, identitatea și societatea. Profesoara Viorica Marian va aduce dovezi din psiholingvistică și neurolingvistică conform cărora limbile pe care le cunoaștem se influențează reciproc, dar ne influențează și mintea. De asemenea, va demonstra că studiul multilingvismului oferă perspective asupra potențialului umanității.

Înainte de a fi făcută din ce facem, viața noastră e făcută din ce știm: despre noi, despre oameni, despre lume, despre istorie, despre Dumnezeu. Nu pentru că trăim într-o societate avansată a cunoașterii este așa, ci deoarece sufletul nostru are un trup, iar carnea lui este cunoaștere: de sine, de mine, de tine, de tot. Ne descoperim pe noi descoperind lumea, iar descoperirea ei se face învățând-o: ea pe noi, cum este, noi pe ea, cum o știm sau ne-o imaginăm c-o știm — iar ce suntem cu adevărat depinde de toate acestea. Am să povestesc în conferința mea cîteva dintre aventurile mele cu lumea care trec prin cunoașterea ei și cum aceste peripeții ale cunoașterii, deoarece angajează și ce suntem și ce am vrea să fim, mi-au schimbat și felul de a fi ce sunt și felul de a fi în lume.