Scopul conferinței este de a aborda Întâlnirea cu Celălalt așa cum are ea loc sub semnul vizibilului. Arta occidentală nu pare să fi făcut din „imaginea celuilalt“ unul din centrele sale de interes. Celălalt se construiește la margine. Evrei, nomazi, negri, musulmani. Iată cele patru figuri ale alterității care vor face obiectul reflecției în această conferință. E vorba, mai degrabă decât de o alegere liberă, de o necesitate impusă de formarea în zorii Timpurilor moderne a ceea ce profesorul Victor Stoichiță dorește să desemneze ca „iconosfera diferenței“, iconosferă a cărei construcție are loc în strânsă relație cu prospecțiunile unei Europe în căutarea propriei identități.

Peste 8 miliarde de indivizi conviețuiesc astăzi pe planetă în sisteme politice și culturale diferite, dar împărtășind un țesut economic comun: capitalismul. În forme embrionare ori sofisticate, în piața liberă ori încorsetat de dirijism, el continuă să producă prosperitate pe toate meridianele, scoțând sute de milioane de indivizi din sărăcie și oferind perspective fără precedent. Și totuși suntem la un moment de cotitură în care tot mai multe voci arată acuzator în direcția lui. Criza COVID a schimbat raportul de forțe între public și privat, digitalizarea galopantă spulberă comunitățile vechi, ecologia chestionează modelele de societate, clasa de mijloc occidentală e în derută, iar inteligența artificială pregătește un cutremur major. Așadar, capitalismul încotro? A prezice viitorul e o nebunie. Vom încerca doar să îi creionăm conturul.

Cine ar putea spune că specia umană – indiferent de ipoteza creaționistă sau evoluționistă a apariției ei – este un succes? Nici o altă specie nu a pus în pericol viața planetei într-atât și nici o alta nu a împins agresivitatea intraspecifică atât de departe. Numai omul, dintre toate viețuitoarele, a cultivat sistematic violența, a organizat masacre (războaie) și numai el posedă o asemenea creativitate a cruzimii. Numai omul a atins dimensiuni apocaliptice la nivelul posibilităților de distrugere. Să înțelegem oare de aici că, pe versantul genialității sale, omul a fost incapabil să inventeze modele de coexistență optime? Că doar cele distructive i-au reușit? Adevărul e că elitele omenirii au creat de-a lungul secolelor patternuri ideale de coabitare. Și totuși, din cauza ciocnirii permanente dintre stratul instinctual-violent al ființelor umane și cel rațional, aceste modele nu au putut fi niciodată puse pe deplin în practică.