11:00 am Ateneul Român
În conferința sa, Agnes Arnold-Forster îmbină neuroștiința și psihologia cu istoria medicinei și a emoțiilor pentru a explora evoluția nostalgiei de la prima sa identificare în secolul al XVII-lea (pe când era considerată o boală care te putea, literalmente, ucide) până în zilele noastre (când este adoptată de agențiile de publicitate și politicieni pentru a ne vinde bunuri și politici). După cum vom vedea, nostalgia este o emoție socială și politică, ușor de folosit în maniere abuzive și care reflectă angoasele epocii. Nostalgia este în același timp unul dintre numeroasele moduri prin care ne exprimăm dorul de trecut, nemulțumirea față de prezent și viziunea asupra viitorului.
16:00 pm Ateneul Român
De vreo cincisprezece ani încoace, în multe țări din Occident s-a răspândit o nouă viziune asupra lumii, ieșită de pe băncile universităților americane. Această gândire se prezintă pe sine drept „woke“, „trează“, sau veghind la nedreptăți și discriminări, mai ales la cele legate de gen și de rasă. Patima care-i animă pe adepții săi, refuzul acestora de a da curs oricărei dezbateri, voința lor de a construi o lume nouă îi fac să semene cu un fel de religie, amintind de marile revivals protestante anglo-saxone din trecut. Această religie woke ajunge la idei destul de contraintuitive, chiar absurde, care pot fi rezumate în patru „teorii“: „teoria genului“, „teoria critică a rasei“, „teoria intersecțională“ și „epistemologia punctului de vedere“.
În filmele de la Hollywood – și în unele cărți de istorie – povestea răspândirii creștinismului în Imperiul Roman pare foarte simplă. E o poveste cu oameni răi, romanii cruzi care îi prigonesc pe creștinii nevinovați, adevărați eroi azvârliți în fața leilor, și final fericit (creștinii cuceresc în cele din urmă Imperiul Roman). Realitatea este însă mult mai complexă, iar creștinii n-au fost chiar atât de blajini pe cât au unii impresia. Creștinii din vechime nu credeau doar că religia lor era cea mai bună și cea corectă, ci și că toate celelalte religii erau greșite, chiar demonice. Pentru a se asigura că mesajul lor va domina Imperiul Roman, primii creștini (niște zeloți bărboși, înveșmântați în haine cernite, așa cum îi prezentau criticii lor) au sfărâmat statui, au desfigurat și nimicit temple și chiar au ars biblioteci întregi. Dezbaterea de față este despre cele petrecute atunci și de ce aceste lucruri contează și în ziua de astăzi.
11:00 am Ateneul Român
Europa se confruntă cu o serie de crize, iar amenințarea războiului din partea Rusiei este tot mai mare. Țările europene sunt slab pregătite pentru un conflict, întrucât există o lipsă de coordonare și solidaritate. Prelegerea se bazează pe teza că anii 1938–1940 reprezintă o perioadă de referință pentru înțelegerea modului în care societățile reacționează la amenințări. Amenințarea reprezentată de regimurile totalitare, Germania național-socialistă și Uniunea Sovietică, a provocat reacții foarte diferite – de la împăciuire la „cea mai bună oră“, de la „supunerea tăcută“ în statele baltice la Războiul de Iarnă din Finlanda. În unele țări europene, anii 1938–1940 au devenit o sursă de confirmare a identității naționale, în timp ce în altele au fost percepuți ca o traumă națională și reprimați în mod consecvent. Ce înseamnă această moștenire pentru mentalitățile colective și culturile politice de astăzi? În ce măsură modelează reacțiile politice la pretenția Rusiei de a aduce Europa sub controlul său?
16:00 pm Ateneul Român
Limbajul și mintea interacționează constant, iar multilingvismul are consecințe importante atât pentru indivizi, cât și pentru societate. Învățarea a două sau mai multe limbi schimbă nu numai modul în care folosim limbajul, ci și felul în care percepem lumea, ceea ce ne amintim, creativitatea, luarea deciziilor, identitatea și societatea. Profesoara Viorica Marian va aduce dovezi din psiholingvistică și neurolingvistică conform cărora limbile pe care le cunoaștem se influențează reciproc, dar ne influențează și mintea. De asemenea, va demonstra că studiul multilingvismului oferă perspective asupra potențialului umanității.
19:30 pm Ateneul Român
Înainte de a fi făcută din ce facem, viața noastră e făcută din ce știm: despre noi, despre oameni, despre lume, despre istorie, despre Dumnezeu. Nu pentru că trăim într-o societate avansată a cunoașterii este așa, ci deoarece sufletul nostru are un trup, iar carnea lui este cunoaștere: de sine, de mine, de tine, de tot. Ne descoperim pe noi descoperind lumea, iar descoperirea ei se face învățând-o: ea pe noi, cum este, noi pe ea, cum o știm sau ne-o imaginăm c-o știm — iar ce suntem cu adevărat depinde de toate acestea. Am să povestesc în conferința mea cîteva dintre aventurile mele cu lumea care trec prin cunoașterea ei și cum aceste peripeții ale cunoașterii, deoarece angajează și ce suntem și ce am vrea să fim, mi-au schimbat și felul de a fi ce sunt și felul de a fi în lume.
© 2025 - Fundația Humanitas Aqua Forte - Termeni și condiții
