De vreo cincisprezece ani încoace, în multe țări din Occident s-a răspândit o nouă viziune asupra lumii, ieșită de pe băncile universităților americane. Această gândire se prezintă pe sine drept „woke“, „trează“, sau veghind la nedreptăți și discriminări, mai ales la cele legate de gen și de rasă. Patima care-i animă pe adepții săi, refuzul acestora de a da curs oricărei dezbateri, voința lor de a construi o lume nouă îi fac să semene cu un fel de religie, amintind de marile revivals protestante anglo-saxone din trecut.
Această religie woke ajunge la idei destul de contraintuitive, chiar absurde, care pot fi rezumate în patru „teorii“. „Teoria genului“ susține că sexul biologic nu contează, ci contează genul, conștiința pe care-o avem asupra faptului că suntem bărbat sau femeie sau orice altceva. „Teoria critică a rasei“ susține că, dacă vrem cu adevărat să fim antirasiști, trebuie să luăm mereu în considerare rasa ca să ne putem da seama de discriminări. „Teoria intersecțională“ susține că pe lume nu există decât dominatori și dominați, vinovați și victime, și că discriminările sunt în creștere. În sfârșit, „epistemologia punctului de vedere“ susține că nu poate exista cunoaștere obiectivă: nu există adevăr. Științei occidentale, „cunoașterii dominatorilor“, trebuie să i se opună cunoașterea celor dominați.
Toate aceste teorii care se pretind a fi „progresiste“ se opun de fapt, fățiș, tuturor valorilor iluministe, și deopotrivă creștine: universalismul, autonomia individului, raționalismul. Se pare că Occidentul își reneagă tocmai valorile fondatoare, spre stupoarea lumii întregi. În acest moment, având în vedere ce se întâmplă în Statele Unite după alegerea lui Donald Trump ca președinte, problema care se pune este să știm dacă această religie woke este de-acum pe cale să se retragă, sau va mai persista încă în unele părți din Occident.