Europa se confruntă cu o serie de crize, iar amenințarea războiului din partea Rusiei este tot mai mare. Țările europene sunt slab pregătite pentru un conflict, întrucât există o lipsă de coordonare și solidaritate. Prelegerea se bazează pe teza că anii 1938–1940 reprezintă o perioadă de referință pentru înțelegerea modului în care societățile reacționează la amenințări. Amenințarea reprezentată de regimurile totalitare, Germania național-socialistă și Uniunea Sovietică, a provocat reacții foarte diferite – de la împăciuire la „cea mai bună oră“, de la „supunerea tăcută“ în statele baltice la Războiul de Iarnă din Finlanda. În unele țări europene, anii 1938–1940 au devenit o sursă de confirmare a identității naționale, în timp ce în altele au fost percepuți ca o traumă națională și reprimați în mod consecvent. Ce înseamnă această moștenire pentru mentalitățile colective și culturile politice de astăzi? În ce măsură modelează reacțiile politice la pretenția Rusiei de a aduce Europa sub controlul său?